CEC Bank Review

Te-ai gândit vreodată să îți deschizi un cont la CEC Bank? Șterge-ți gândul, e o idee proastă. Ca tot ce ține de statul român, oricât de modern și deschis ar părea, spiritul dacic găsește o modalitate de a terfeli inovațiile și ideile bune.

Toate băncile angajează puștoaice bune, care au terminat o facultate de economie. Le îmbracă în sacou și le pune pantaloni strâmți, care să iasă la iveală în drumul spre fotocopiator, care e strategic pus la distanță. Dar nu CEC. CEC angajează doar contabile cu nume generice (tanti Nina, Lucica, Geta sau Nuți) care au prins Paleozoicul de la început, lucru care se poate calcula numărând straturile de celulită de pe fundul teșit de scaun, și care mai au câteva zile până la pensie. Asta în sediu, dar în call center au angajat oameni capabili, capabili de orice altceva decât bun simț și gândire logică, totul fiind un template. Nu e de mirare, ei prezintă simptome clasice de absolvent de economie in România. Știu produsele și le înțeleg, dar nu sunt orientați spre client. Iar în total ar fi între 5 și 10 agenți pe toată țara. Niciodată nu am stat mai puțin de jumătate de oră în așteptare, iar cel puțin de 2 ori am nimerit același agent…

Într-un final, după ce mi-am „satisfăcut” prostia, și am deschis un cont complet, cu toate briz-brizurile, am ajuns la concluzia că nu are sens să colaborez cu o bancă ale cărei taxe sunt atât de multe și diversificate, încât e greu să identifici chiar și cu foaia de comisioane în față cât anume vei fi taxat pentru orice, peste care se adaugă și comisioane aplicate de entități colaboratoare, nemenționate nici în ofertă, nici la momentul tranzacției.

Ultima conversație cu un reprezentant al băncii:

-Bună ziua, ați cerut online închiderea pachetului Bun Venit. Aș avea nevoie de niște detalii, ca să pot prelucra cererea.

-Bună ziua, nu mai este nevoie. Am fost deja astăzi în sediu și am închis contul.

-Cum adică? Ce anume ați închis?

-Am închis tot, conturi, carduri, tot.

-Care cont anume ați închis și ce anume ați cerut să închideți?

-Tot, tocmai am zis.

-Voiam să mă asigur că vă referiți la aceeași cerere făcută online. În cazul acesta, voi anula cererea făcută.

-Păi, stați așa, puteți verifica înainte că închiderea a fost procesată?

-Numele complet? CNP-ul?

-La ce vă trebuie? Știți deja toate astea.

-Trebuie să vă autentific.

-Pentru ce?

-Conform GDPR, nu putem oferi informații persoanelor fără a fi autentificate. Așa că trebuie să vă autentific, că sunteți cu adevărat domnul X.

-Eu nu am cerut nicio informație. V-am cerut doar să vă faceți treaba.

-Păi și dacă nu vorbesc cu domnul X? Trebuie să vă autentificați, altfel nu vă pot ajuta.

-Doamnă cum să vă spun eu, să vă iau cu psihologia inversă? Eu nu sunt domnul X, sunt partenerul de același sex al domnului X, cu care domnul X trăiește împreună printr-un parteneriat civil. Practic am acces la toate informațiile domnului X, și mă pot autentifica în numele lui, dar nu o să fac asta, pentru că nu e nevoie, pentru că pot fi și o covrigăreasă din Obor, pentru dumneavoastră nu are niciun fel de importanță detaliile astea. Ce contează e să vă faceți treaba, iar înainte de a anula o cerere, să verificați, dacă, așa cum vi s-a transmis, a fost deja sau nu procesată cererea.

-Dar ce, mă credeți așa proastă? Normal că verificam înainte să închid.

-Păi despre asta e vorba… Domnul X vă mulțumește. O zi bună!