Am trecut prin multe situații pe parcursul vieții, dar, cum zicea Mo de la creative monkeyz, „omul cât greșește învață”. Fiecare zi printre oameni* este o lecție învățată.
Nu are sens să elaborez, cu toții am trecut prin multe. Dar trebuie să insist ca alții să evite aceleași greșeli.
Soarta a făcut să cunosc niște personaje, care mi-au oferit niște servicii. La întrebarea repetată de cel puțin 10 ori: „Cât costă?”, răspunsul a fost mereu ocolit și tras de coadă mai ceva ca pisica lui Hagi Tudose. Amabilitatea lor alături de „Stai liniștit. Ne înțelegem noi la final. O să fie bine și pentru voi și pentru noi.” m-au făcut să dau cu piciorul la alte oferte. Pe tot parcursul „colaborării” amabilitatea a dat tonul unei prietenii, care se înfiripa. Mâncare, filme și poze de familie împărțite, chiar un puzzle gata construit și înrămat, erau lucruri care consolidau amiciția. În final „înțelegerea” promisă s-a transformat într-o „sugestie” de plată de 2 ori mai mare decât prețul pieței. Buna relaționare m-ar fi făcut din propria inițiativă să mă apropii de nota de plată „sugerată”, dar na, nu mulți au fost crescuți cu bun simț… Am zâmbit, le-am dat banii, pentru că prost nu e cel care cere, ci dobitocul care acceptă.
Concluzia: dacă nu te înțelegi cu cineva precis de la început, nu accepta colaborarea. Chestia cu negocierea la final e strategie de șobolan, care vinde o marfă proastă la suprapreț. Nu vă lăsați păcăliți, și nu dați vrabia din mână 😉.
Saptamanala 
Lasă un răspuns