Mai aproape de adevăr este o serie de documentare apărută în 2000, creată, prezentată și gândită de Robert Lawrence Kuhn.
Tematicile seriei sunt: Cosmosul, Conștiința și Însemnătatea, și este difuzată de PBS (Public Broadcasting System), un fel de TVR la americani.
Urmărind emisiuni, și citind articole și carti cu subiecte asemănătoare, am cochetat un timp cu ideea de a scrie ori o carte ori ceva mai micuț, care să explice viziunile proprii despre cine suntem, de unde venim, divinitate etc. Dar descoperind această serie, nu văd rostul repetării acelorași întrebări pe care mi le-aș fi pus singur, răspunzând în aceeași manieră neîncrezătoare ca a prezentatorului.
Closer to truth este una dintre cele mai bine documentate surse video în materie de filosofie, teologie și cosmos, în același timp păstrându-și o abordare simplă, clară, poate chiar populistă de genul mergi și întreabă pe cei care studiază subiectul de o viață.
„I’m Robert Lawrence Kuhn and Closer to truth is my journey to find out.”, deviza cu care ne plictisește în fiecare episod 😂, spune multe despre ceea ce vrea să fie emisiunea. În primul rând eu am găsit-o doar în limba engleză, deci, dacă nu știi limba, poți considera articolul inutil. Faptul că își prezintă de fiecare dată numele într-un mod important sugerează că este emisiunea lui, fondată și finanțată de el, iar folosind numele emisiunii într-o formulare ludică încearcă să atragă privitorul în aceeași sferă a curiozității auctoriale de a descoperi răspunsuri la întrebări la care probabil omenirea nu va putea răspunde niciodată precis, dar la care întotdeauna va avea o infinitate de răspunsuri din propria prismă.
Moșulețul, născut în anul Debarcării din Normandia, este un afacerist foarte important, un om cheie în dezvoltarea economică a businessurilor chineze în America, având studii în anatomie, cercetare cerebrală, dar și management la MIT. A fost observat public pentru prima dată în 1972 prin publicația Why the Vast Difference between Animal Brain and Human Mind? (De unde imensa diferență dintre Creierul Animal și Mintea Umană?) din revista The Plain Truth, a unei instituții parțial coordonate de el. 6 ani mai târziu a fost exclus din organizație, probabil din pricina ideilor sale despre subiecte sensibile publicului, motiv pentru care în următorii 20 de ani se axează pe crearea unei afaceri în Geneva și ajutând Statul Chinez, oferind strategii de dezvoltare în America, motiv pentru care, el este unul dintre cei doi americani, care au primit din partea președintelui Republicii Medalia Prieteniei pentru Reformarea Chinei. Abia în anul 2000 își realizează visul de a crea, coordona și prezenta o emisiune despre fix subiectele pe care ar fi vrut să le dezbată în tinerețe.
Tocmai finanțele lui îi permit să creeze o emisiune decentă, dar tăioasă, care ar fi o gaură în buzunarul televiziunilor cu profil documentar. În ciuda superstițioșilor, fiecare sezon are fix 13 episoade. Astfel, cu peste 250 de emisiuni de jumătate de oră, 4000 de interviuri video cu personalități marcante și cercetători cu renume din diferite locații de pe glob, multe dintre ele inedite: parcuri, plaje, biserici, biblioteci etc, emisiunea este mult prea departe acum pentru a mai putea fi ignorată. Ceea ce este plăcut de știut, este că ambiția lui Kuhn nu este doar o refulare a unor evenimente din 1978, ci chiar o poziție de aventurier cu temele făcute. Cunoștințele lui despre fizică, univers, anatomie, filosofie și teologie sunt suficiente nu doar pentru a pune întrebări complicate unor cercetători, lăsând publicul singur să deslușească răspunsurile, ci și pentru a contracara niște răspunsuri complicat formulate, dar totuși aberante, concluzionând chiar el de multe ori că natura înțelegerii unor subiecte nu își poate avea sursa în răspunsuri puerile (ceea ce e mișto).
Site-ul oficial este unul foarte bine organizat, clar și, spre surprinderea mea plăcută, gratuit… Are atât emisiunile integrale, cât și interviurile separate, sau chiar împărțite după personalitățile intervievate. Pe pagina de cuprins se pot observa tematicile abordate, care duc mai apoi la interviurile pe acea topică: https://www.closertotruth.com/about/content-guide.
Dau și un exemplu, după care te las să descoperi singur: Sezonul 8, Episodul 1 (deocamdată doar pe Youtube) – Este necesar răul în lumea lui Dumnezeu? https://www.closertotruth.com/episodes/evil-necessary-gods-world
Se dezbate aceeași întrebare care mă face de fiecare dată să refuz ideea unei divinități bune. Poate există vreun dumnezeu, dar, dacă există, el sigur nu este bun, în sensul de milos, înțelegător etc. Kuhn: „I yearn the idea of God, but the problem of evil is like a stake in my heart”.
Cum ai putea să crezi într-o divinitate bună, când o fetiță de 8 ani se îneacă în fecale? https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ultimul-drum-pentru-fetita-care-a-murit-inecata-in-fosa-septica-a-scolii.html
Acest exemplu este unul care distruge toate afirmațiile celor intervievați în legătură cu necesitatea răului și coexistența sa cu divinitatea, având chiar aprobarea ei. Dacă ar fi fost vorba de o pedeapsă împotriva părinților ei, conform lui Iezechiel 18, 2: „Părinții au mâncat agurida, și copiilor li s-au strepezit dinții”, nu moartea ar fi fost o pedeapsă mai pe măsură, ci boala. Dacă universul ar fi adus mai multe beneficii în lipsa ei, iar moartea ei ar fi fost necesară, de ce nu ar fi putut această divinitate să găsească o moarte mai puțin „murdară”? Sau, dacă răutatea există doar pentru ca Dumnezeu să ne dovedească faptul că nu este totul predestinat, că avem liberul arbitru și decizia este a noastră, care liber arbitru a hotărât aici moartea ei într-un asemenea mod? (Din câte știu, betonul este beton, nu are o conștiință proprie) Bine, aici e o dezbatere proprie, folosind evenimente locale, pe care o fac folosind argumentele unora dintre teologii intervievați.
Spor în apropierea de adevăr!
Saptamanala 
Lasă un răspuns