The Blue Zones – Dan Buettner

În traducere: Zonele Albastre este un proiect condus de Dan Buettner și finanțat de National Geographic, prin care sunt identificate și studiate puncte de pe glob, unde o bună parte din locuitori sunt centenari (oameni peste 100 de ani).

Numele vine de la punctele pe care le făceau în pix albastru pe hartă, în funcție de numărul de centenari. Astfel, Dan Buettner și echipa sa au identificat 4 zone pe glob, unde mai mulți centenari trăiesc în aceeași regiune, și le-au denumit Zonele Albastre. Cele 4 zone identificate sunt: Regiunea Barbagia din Sardinia (Italia), Okinawa din Japonia, Loma Linda din California și Peninsula Nicoya din Costa Rica.

Centenarii lui Buettner nu sunt niște legume putrezite în dureri cumplite, întreținuți de aparate medicale de zeci de mii de euro. Centenarii zonelor albastre sunt foști militari, pe lângă urechile cărora au trecut mii de gloanțe și sute de bombe în razboaiele mondiale, asistente medicale care au văzut moartea atât de des încât s-ar putea spune că au fost colegi la grădiniță cu ea, și și-au dat doctoratul în coasa sufletelor, medici chirurgi, care, după o viață de operații pe cord deschis, încă profesează, sau mame eroi, care au crescut copii în plin genocid (populația din Okinawa este indigenă, dar a fost încorporată cu forța în lupta japonezo-americană, fiind folosită drept carne de tun în fața americanilor) în Batalia de la Okinawa.

Centenarii lui Buettner sunt niște oameni blânzi, dar fermi. Fundul lor nu cunoaște canapeaua ca fundul majorității dintre noi. Sunt oameni cu o sănătate mai bună decât a multora de 20 de ani. În ochii lor se vede fericirea, o împăcare cu sine, cu ceilalți, cu totul din jur. Ei nu își doresc moartea, dar nici nu se tem de ea. Mulți și-au îngropat copii, nepoți, soți, dar își duc zilele fericiți, știind că încă au un scop al lor.

Bunica anul ăsta a împlinit 90 de ani, dar nu e fericită. Are pierderi mari de memorie de mulți ani. Nu poate face nimic singură. O dor toate. Bunicul nu mai e cu ea de 2 ani, dar majoritatea timpului crede că el e plecat în beci după vin, așa că îl așteaptă. Eu nu aș vrea să trăiesc așa. Aș prefera să trăiesc cât mai mult, dar, dacă asta ar însemna să fiu o povară pentru alții o foarte bună parte din ani, aș refuza. Dar nu ne putem alege noi soarta și nu putem schimba inevitabilul. Ceea ce oferă Buettner este o alegere conștientă: ori trăiești puțini ani cu mai mulți ani de suferințe și probleme de sănătate, ori trăiești mai mulți ani în care să fii conștient și stăpân pe sine până aproape de final.

După analize îndelungate, Buettner trage concluzia că a ajunge la 100 de ani este o loterie cu șanse extrem de mici. Pentru asta este necesar ca longevitatea să fie o trăsătură genetică comună în familie, la fel și o serie de obiceiuri sănătoase să fie o tradiție.

O dietă nu este un lucru pe care îl faci pentru o perioadă. Așa cum sugerează originea cuvântului, dieta este un stil de viață, iar moderația este baza oricărei diete, care funcționează. Unii vor spune că secretul unei vieți îndelungate este una vegetariană. A mânca doar legume și plante nu este un lucru rău, dar există suficiente dovezi care să exemplifice că și cantități moderate, dar nu zilnic, de carne neprocesată pot avea rezultate bune.

Alții vor spune că sportul este cheia spre sănătatea individuală. Robert Kane: Decât să faci sport de dragul de a face sport, încearcă să faci schimbări în stilul tău de viață. Spre exemplu maratoniștii au un sistem cardiovascular minunat, doar că cel mai probabil vor avea nevoie de câteva operații pentru schimbarea articulațiilor.

Recordul mondial pentru cea mai îndelungată viață a unei persoane este atribuit franțuzoaicei Jeanne Calment, 122 de ani și 164 de zile. A dus o viață activă în cea mai mare parte. Ea și-a atribuit longevitatea vinului de Porto, uleiului de măsline și simțului umorului.

I. Regiunea Barbagia – Sardinia (Italia)

Situată fix în centrul insulei, regiunea este una muntoasă: 1595m. Populația Sardiniei este puțin diferită decât cea din restul Italiei, inclusiv tradițiile și mâncarea diferă de meniul clasic mediteranean. Iar cei din regiunea Barbagia pot fi categorizați chiar indigeni și inbread, având oarecum rădăcini incestuale. Familia este aici extrem de importantă, nimeni nu este lăsat în urmă, femeile muncesc în jurul casei, cresc copiii și administrează veniturile familiei, bărbații în principal sunt păstori de capre, iar bătrânii ajută în gospodărie cu ce pot.

30% din populația Sardiniei și-a păstrat integritatea genelor încă din antichitate, iar toate modificările, care nu au putut aduce un beneficiu sau face față condițiilor locale, nu au supraviețuit. Astfel genetica lor este una stabilă, și poate demonstra numărul mare de centenari, dar aceasta vine uneori (din cauza factorului semi-incestual) cu un pachet de boli degenerative.

Poveste:

Giuseppe Mura, 102 ani, povestește că pe la finalul secolului răs-trecut, tatăl său, proaspăt întors din armată, se desparte de mama lui, și se recăsătorește cu o altă femeie, cu care face un copil. Într-o duminică dimineață, cum tatăl lui venea la biserică cu noua lui soție, mama lui Giuseppe îl împușcă mortal chiar pe scările bisericii. A fost arestată, dar tot satul știa că ea fusese dezonorată, așa că au eliberat-o după 4 luni (unde-i lege, nu-i tocmeală 😜). Mai târziu, într-un joc specific sardinian de bătaie, când Giuseppe avea 17 ani, intră într-un box cu un băiat, Raimondo. Întâmplarea face ca un sătean, care le știa istoria, să îi despartă: „Frații nu ar trebui să se bată între ei”. Din momentul în care au aflat că sunt frați vitegi, cei doi au rămas nedespărțiți, sunt vecini, se văd zilnic, iar, când au împlinit 100 de ani, tot satul a sărbătorit cu ei.

Secretul sardinian este compus din: organizarea atribuțiilor în familie, o genetică unică, activitățile gospodărești (păstoritul pe dealurile Sardiniei poate arde până la 490 de kilocalorii pe oră), o dietă bazată pe cereale integrale, fasole, legume, fructe, brânză pecorino și lapte de capră (13% mai mult calciu, 25% mai multe vitamine, 134% mai mult potasiu ș.a. decât laptele de vacă). Carnea este consumată duminica și în zilele de sărbătoare. Toți centenarii din Sardinia consumă zilnic cantități moderate de vin roșu (Vinul de Cannonau are aproape triplu nivelul de flavonoide, care curăță arteriile, în comparație cu alte vinuri – și ceaiul negru conține polifenoli, deci poți arunca un ochi și la meniul Earl Grey din Saptamanala 😃). Familia vine pe primul rând, iar aici sunt chiar și 5 generații de copii în casă.

„Când primești lucruri bune de la viață, bucură-te de ele, pentru că nu vor fi acolo pentru totdeauna.” – Giovanni Sannai (103 ani)

II. Okinawa – Japonia

Okinawa este o insulă considerată teritoriu japonez, dar al cărei populație, la fel ca cea din Sardinia, este indigenă. A se vedea Bătălia de la Okinawa. Asta explică multe. Centenarii de astăzi au trecut prin foamete, iar întreaga lor alimentație pentru mulți ani s-a bazat doar pe cartofi dulci (cartofii dulci sunt plini de vitamine și minerale, sunt bogați în fibre, potasiu și acid folic). Astăzi populația tânără consumă alimente de la fast-food, s-au înmulțit bolile cardiovasculare, și tinde să trăiască aproape jumătate cât cea în vârstă. S-ar spune că longevitatea lor se datorează aportului foarte mic de sare, dar unui consum mai mare de carne de porc, dar foarte rar.

Poveste:

În 1945 americanii au atacat Ie-jima, omorând aproape jumatate din populația insulei (mari eroi…). 130 dintre sateni s-au înghesuit într-o peșteră pentru a se ascunde. Li s-a dat o bombă, în eventualitatea în care americanii îi vor captura, să nu fie torturați până la moarte. Kamata Arashino (43) și cei trei copii ai ei se aflau în peșteră. Când sătenii au luat decizia pripită de a detona bomba, Kamata și-a dus repede copiii în capătul peșterii. Tavanul peșterii a picat, dar ei au supraviețuit. 110 au murit. Au fost luați prizonieri și hrăniți cu porția (mult mai bine decât erau înainte). Astăzi ea, o femeie mărunțită la 1,20 m, povestește tăind aerul cu mâna în semn de dispreț: „Am îndurat multă suferință […] Mi-a fost foame întruna timp de mulți ani. Soțul meu și primul meu băiat au murit în război […] îmi ajunge […] sunt sătulă de trecut. Nu mai vreau să mai vorbesc despre asta. Acum sunt fericită. Am destulă mâncare. Sunt înconjurată de prieteni. De ce să retrăiesc suferința când au venit vremuri mai bune?”

Secretul Okinawa este turmericul (anti-inflamator, ajutând la evitarea cancerelor), carnea de porc, dar proaspătă și consumată rar, cartofii dulci, mentalitatea Asiatică de a preveni, și nu de a trata, soia fermentată, tofu, expunerea la soare (10-15 min de 2 ori pe săptămână), legume fierte și dieta Hara hachi bu, care spune că stomacul trimite întârziat mesajele la creier, și, pentru a evita supraaglomerarea lui, trebuie să te oprești din mâncat când ești doar 80% plin. De aceea este bine să alegem vase mici și porții mici din care să consumăm. Iar în final: Alege-ți un „ikigai”, un scop pentru fiecare zi, și fă parte dintr-un „moai”, un grup pe care poți mereu conta, în care bătrânii au rol de sprijin moral, iar cei mai în putere pot ajuta la nevoie, inclusiv financiar. Astfel nu vei trăi niciodată cu teamă.

III. Loma Linda – California

Loma Linda este un orășel din California, nu foarte departe de Los Angeles. Acolo un grup de adventiști a decis să înființeze o comunitate religioasă cu viziuni similare, și a deschis mai multe centre pentru bătrâni, chiar și o Universitate Medicală. De reținut despre această zonă este că a fost o sursă de minerit materia prima din care se face carburantul pentru rachete, motiv pentru care apa este poluată. Mai multe detalii se găsesc pe Wiki.

Poveste:

Când autorul a vizitat-o pe Marge Jetton, abia termina un antrenament intens de ciclism de jumătate de oră și se grăbea să se apuce de câteva gantere (vorbim despre cineva de peste 100 de ani). Când avea 18 ani și era la școala de asistente, l-a întâlnit pe viitorul ei soț, care avea 16 ani atunci. A curtat-o timp de 3 ani, până a terminat ea școala de asistente, după care ea a acceptat să se căsătorească. L-a susținut 2 ani la facultate și încă 4 la școala medicală. În al doilea război mondial l-a așteptat timp de 5 ani, timp în care ea a crescut 2 copii mici (din motive de sănătate, pentru că mai voiau un copil, au adoptat o fetiță). Timp de 30 de ani au trăit în Bellflower, unde au lucrat ca medic, respectiv asistentă. Împreună au participat la 2 misiuni umanitare în Africa: în Etiopia și Zambia. Când el a ajuns la 96 de ani, ea a decis că e prea obositor să mai aibă grijă de el, să gătească și să țină curățenie, așa că s-au retras la Pensiunea Linda Valley. Acolo ea și-a făcut o grădină, de unde își ia legume proaspete. Iar simțul umorului nu și l-a pierdut nici la vârsta asta: <<Sunt niște bătrâni aici care au 80 de ani. La 80 de ani eu încă eram la muncă. Le mai zic, „Sunt destul de în vârstă să-mi spuneți mamă!”>>.

Secretele Loma Linda pot fi atribuite unei vieți în strânsă legătură cu credința. Dacă observăm atent, cam toate religiile globului încurajează consumul preponderent de fructe și mai puțin spre deloc de animale, respectarea unei zile de odihnă, comunicarea frecventă cu aproapele și cu familia, extirparea lenei, care duce la mai multă mișcare fizică, și deci un echilibru între tonusul muscular, rezistența osoasă și crearea sentimentului de a fi util. Nucile de toate felurile sunt o marcă Loma Linda a prelungirii vieții și evitării cancerelor. Evitarea viciilor, la fel, este un lucru încurajat de majoritatea religiilor. Un alt lucru studiat este faptul că femeile care consumă regulat tomate scad riscul de a dezvolta cancer uterin chiar și cu 70%, iar bărbații care beau 5, 6 pahare de apă pe zi pot reduce chiar și cu 70% riscul de infarct.

IV. Peninsula Nicoya – Costa Rica

Costa Rica este o țară cu un sistem medical foarte bun, recunoscut la nivel mondial. Asta ar explica parțial longevitatea unora dintre locuitori, dar în mare se aseamănă cu cei din Okinawa și din Sardinia ca etică de muncă și apropiere față de familie. Au o viață foarte relaxantă, cu fructe și legume, care cresc în curte, hrănindu-se în principal cu porumb, legume, papaya, mango, portocale ș.a. Aventurile extraconjugale sunt la ordinea zilei și nu sunt considerate lucruri foarte grave.

Poveste:

Autorul s-a întâlnit cu Tommy și au plecat împreună pe biciclete spre mama acestuia din urmă. Mama lui și-a făcut cafea cu apă de la fântână, și-a pregătit micul dejun cu tortilla, fasole și ouă, întrebând dacă ar dori să le facă și lor. Tommy a refuzat, mama a insistat, dar degeaba. Apoi l-a întrebat de piciorul accidentat, dar Tommy era rușinat de prezența autorului. Acum încearcă să recitești acțiunea știind că Tommy are 80 de ani și este stră-străbunic, iar mama lui, Panchita, are 100 de ani.

Secretul Peninsulei pare a fi existența unui plan de vida. Simțul de a contribui la bunăstarea familiei și de a fi util oferă bătrânilor motivul de a trăi. Problemele bătrânilor sunt 100% legate de sănătate. Densitatea osoasă scade foarte mult la persoanele în vârstă. Existența unei cantități crescute de calciu în apa subterană din Peninsulă previne fracturile și bolile de inimă. Lejeritatea de a găsi mereu fructe și legume proaspete este un mare atuu. Mălaiul și fasolea, care fac parte din dieta locală, sunt și ele unele dintre cele mai bune combinații pentru o viață lungă.

Recapitulare:

1.Fii activ fără să te gândești la asta: fă-ți viața dificilă, mergi pe jos la cumpărături, urcă pe scări, ia-ți mobilă japoneză, astfel încât să fie mai greu să te scoli, prostește-te sau joacă-te jocuri active.

2.Hara Hachi Bu: taie 20% din ceea ce mănânci. După metoda japoneză de a mânca până la o saturație de 80%, putem evita aglomerarea stomacului și munca suplimentară a organelor, putem tăia calorii, care nu se mai depun ca grăsimi pe artere. Porțiile mai mici ne ajută să ținem mai ușor cont. Folosește veselă mai mică. Ambalează la loc și păstrează ce nu consumi. Pune un cântar la vedere, să-ți fie accesibil. Mănâncă încet.

3.Evită carnea și mâncarea procesată. Cred că e destul de clar…. adică bagă legume și fructe de sezon, mălai, leguminoase (fasole, soia, mazăre etc), salate, nuci etc. Mănâncă nuci zilnic și o să fie bine, dacă nu ești alergic 😃.

4.Laptele zeilor: Vinul roșu. Anumite studii menționează că un pahar de vin, bere sau tărie pe zi ar putea aduce câteva beneficii. Să nu uităm de Cannonau de Sardinia. Important este să bem în moderație și doar produse de calitate.

5.Ikigai sau planul vieții reprezintă motivația pentru care te trezești zilnic. El poate fi reprezentat de familie, divinitate, o comunitate, o activitate nouă sau veche, un prieten sau un coleg.

6.Parchează! Ia-ți duminica de sabat zi liberă săptămânal 😂 și încarcă-ți bateriile. Relaxează-te, depărtează-te de tehnologie, mai dă-le naibii de telefon și TV, și bucură-te de propriile simțuri, visează cu ochii deschiși. Acordă-ți mereu timp și nu lăsa nimic pe ultima sută de metri, pentru că te vei stresa la final.

7.Apartenența spirituală. Na, nu știm cum e să fii canapea sau covor, dar bănuiesc că nu aparțin lumii vii. Noi, ăștia vii, avem nebunia asta în care avem nevoie să credem în ceva. Până și animalale au o anumită religiozitate a lor, fie că e despre instinctul de supraviețuire, ghidarea după poli magnetici sau astre. Să nu fim atât de prăpăstioși și să ne luăm după Pascal: “Dacă cred că există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există și El există cu adevărat, atunci am pierdut totul.”, ci mai degrabă am putea să ne luăm după Voltair: „Dacă Dumnezeu nu există, ar trebui inventat”. Dacă nu sunt satisfăcut cu religiile disponibile, pot întotdeauna să revin la Ikigai, de la punctul 5, pentru același rezultat.

8.Cei dragi primează. Cu riscul de a suna repetitiv, familia și prietenii sunt foarte importanți. Construirea unei case mari sau a unui pavilion sau a unor spații comune poate ține familia și prietenii mai aproape.

9.”L-a stricat anturajul.” Fă-ți prieteni cu valori comune, dacă vrei să te ții de planurile tale. E mult mai simplu să te ții de obiceiurile bune, când și anturajul le are. Fii drăguț, autorul nu a întâlnit centenari antipatici.

Decizia este a noastră (pasaj tradus personal)

<<Am mers până la suburbiile din Sedona, Arizona, pentru a vorbi cu ea în casa mobila triple-wide pe care ea o împărțea cu fiica ei în vârstă de 91 de ani, Margarite. Când am intrat în living, Lydia purta o rochie cu crini pe care ea însăși și-a cusut-o acum 70 de ani. […] a povestit o amintire de acum 107 ani despre un taur împungându-l pe tatăl ei, inclusiv cu o descriere purpurie a sângelui care i-a pătat cămașa de bumbac […] Când am plecat, am întrebat-o dacă pot să o îmbrățișez. Mi-a spus desigur. Cum m-am aplecat, apropiindu-mă de fața ei, îi puteam vedea venele prin pielea fină ca de pergament. Am îmbrățișat-o, simțindu-i oasele ca de pasăre de pe spate, și am simțit căldura universală a vieții în îmbrățișarea ei. […]

Calculul îmbătrânirii ne oferă două opțiuni: putem trăi o viață mai scurtă și cu mai mulți ani de dizabilități, sau putem trăi cea mai îndelungată viață posibilă cu cei mai puțini ani dificili.>>

Pentru cei interesați, cartea pune la dispoziție și un chestionar, care poate fi consultat gratuit, doar cu simpla creare a unui cont cu o adresă de e-mail validă. În urma celor 33 de întrebări scurte și la obiect, ți se vor calcula 3 vârste aproximative: vârsta până la care ar trebui să nu ai probleme de sănătate, vârsta până la care ar trebui să trăiești conform stilului de viață actual și vârsta potențială până la care ai putea să trăiești, conform mediei rasiale și de sex și a zonei în care te afli: https://apps.bluezones.com/en/vitality/background