A dog’s journey (2019)

Deși sequel, filmul nu pare să respecte povestea din primul film, sau cel puțin eu nu înțeleg cum au ajuns Hanna și Ethan să aibă un fiu împreună, din moment ce Hanna era deja bunică, atunci când s-au împăcat, dar, în fine. Cu o noră indiferentă, prea puțin preocupată de fiica proprie, CJ (Clarity June), și care urăște câinii, CJ cade mai degrabă în responsabilitatea bunicilor. Pornită pe o carieră în muzică și acuzându-i pe bătrâni că ar vrea să îi ia lui CJ banii din asigurarea de deces a tatălui ei, nora lor pleacă cu copilul de doar 2 ani, fără să aibă habar cum va arăta viitorul. Bailey, interpretat de câinele mare de la finalul primei părți, este însă la sfârșitul vieții, din cauza unei tumori la stomac. În speranța că va apărea în altă parte în viitoarea lui viață, Ethan îl delegă pe Bailey să aibă grijă de CJ. Câțiva ani mai târziu, Bailey se reîncarnează într-un beagle pe nume Molly, și o găsește pe CJ, moment de la care sunt de nedespărțit. Tot atunci CJ află că banii ei de asigurare au fost cheltuiți de mama ei, iar Molly învață să-și dea seama cine are cancer după miros: „If you smell the smell, you get the treat.” (trad. Dacă miroși mirosul, primești recompensă). Amuzamentul narativ din perspectiva câinelui este unul subtil și adesea de compătimire a naivității câinelui: „I never knew there could be such a thing as a sad car ride.” (trad. Nu am știut niciodată că există și plimbări triste cu mașina).

Urmărind încă 2 reîncarnări, în care Bailey o întâlnește pe CJ, devine trist să vezi că din cauza aparențelor diferite un stăpân nu își recunoaște câinele, oricate semne i-ar lăsa. Da, este doar un film, dar kaleidoscopul continuu de sentimente evocate, atât de bucurie, cât și de curiozitate și de tristețe etc, îți lasă senzația de „nu plâng, am doar ceva în ochi” pe tot parcusul filmului.

Ironia face ca Bailey să revină în viața lui CJ ca un Yorkshire Terrier furios (d-ăla mic cu multă blană), ironic numit Max. Folosindu-și cunoștințele anterioare, Max descoperă că prietenul din copilărie al lui CJ, Trent, are cancer. Fiind descoperit la timp, se vindecă, iar grija lui CJ nu rămâne neobservată. Trent se îndrăgostește de ea, iar Bailey pune toate cap la cap, la fel ca în primul film, revenind la ferma lui Ethan cu CJ și Trent.

Laitmotivul recunoașterii rămâne trucul cu mingea de fotbal american, iar porecla Boss Dog rămâne și ea testament al legăturii veșnice între Ethan și Baley, stăpân și câine.

Pagini: 1 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: