Filmul debutează cu un pui de … câine (probabil maidanez, nu mă pricep la rase 🤪🤦♂️), care e prins de hingheri și eutanasiat. Începutul acesta probabil că are scopul de a introduce spectatorul în ideea semi-hinduistă a reîncarnării, dar exclusiv universului canin. Acesta revine ca un pui de… câine (golden retriever sau altă rasă de care nu știu), care e salvat dintr-o mașină cu geamurile închise, de Ethan și mama lui. Astfel se formează această legătură între Bailey (Boss Dog) și Ethan, care va transcende prin alte 3 vieți, până la îndeplinirea scopului, de aceea nu am fost, încă de la început, de acord cu traducerea mizeră în limba română.
Pe parcursul vieții inițiale ca Bailey, poreclit Boss Dog, câinele ierarhizează relațiile familiale în acord cu principiile canine, observă străinii și îi categorizează ca potențiali dușmani, iar pe prietenii apropiați și pe membrii familiei îi consideră a fi membrii haitei, de aceea nu înțelege rupturile sociale sau de ce tatăl alcoolic se comportă bizar. El ține foarte mult la haita proprie și ia acțiune în cazul incendiului casei (trezindu-i din somn) și demascând piromanul. Lucrurile fac ca Bailey să nu-și poată îndeplini scopul, să îl mai revadă pe stăpânul său, care l-a părăsit în grija bunicilor, ceea ce devine scopul său pentru viețile următoare.
Celelalte vieți ale lui Bailey urmăresc trendul motivului singurătății și al tristeții, început de Ethan, câinele punându-și toată energia la bătaie pentru a ridica moralul stăpânilor. În final, al treilea câine (era din ăla mare și lățos 🤣🤣), este lăsat pe marginea unui drum în mijlocul pustietății de niște stăpâni conflictuali. Ajunge la un parc, unde dă de Carly, o cățea care mirosea a Hanna, fosta prietenă a lui Ethan. Urmărind, mai apoi, drumul din amintire și instinct, ajunge la Ethan, un bătrân singuratic, care îngrijea ferma bunicilor. După multe încercări de a scăpa de câine, Ethan îl adoptă punându-i numele Buddy. Singurătatea îl mânca atât pe Ethan, cât și pe câine, care se hotărăște să reia urma lui Carly, dând astfel peste Hanna, care ajunsese bunică. Într-un rastel de evenimente cei doi se reîntâlnesc cu ajutorul câinelui, și continuă relația încheiată în liceu. Iar folosind mingea de fotbal american desumflată din copilarie, Bailey îndeplinește un truc propriu al lui, făcându-l pe Ethan să realizeze că Buddy nu e un câine oarecare, ci Boss Dog.
Rog pe cei care vor să-l vadă și nu cred în voodoo, mambo jambo, transcendența sufletului, să înțeleagă că ideea filmului nu e una religioasă, poate foarte puțin filosofică (cum ar fi să fiu câine sau cum gândesc câinii), și mai degrabă are scopul de a fi comercial, educativ pentru copii, dar și pentru adulții, care încă privesc animalele ca pe niște lucruri fără o conștiință proprie.
Saptamanala 