Cum să îți alegi facultatea?

I. Ce este facultatea?

Facultatea în România, deși echivalentul lui „College” din engleză, nu are nicio legătură, dar nici taxele anuale nu se compară, mai ales că la noi există și multe locuri plătite de stat. Cu toate astea, am cunoscut chiar un american care a venit în România să facă facultatea, pentru că din banii de taxe pe un an în SUA putea să-și achite toți anii aici, inclusiv cu cazare șamd.

1.În teorie:

Facultatea este o treaptă superioară de educație, unde intelectualii, care au terminat liceul, se pot specializa și ajunge experți în diverse domenii.

2.În practică:

Facultatea e unde te duci, dacă ai luat BAC-ul, stai pe banii părinților, te distrezi, o arzi intelectual ca hipsterii, în timp ce o freci, tărăgănând încă vreo câțiva ani până să trebuiască să te duci la muncă.

II. La ce mă ajută facultatea?

Raspuns sincer: la ce vrei tu. Calitatea de student, printr-o paralelă dubioasă, este asemănătoare cu funcția de președinte în Romania. Legea îți permite să fii cât de președinte vrei. La fel, studenții pot obține de la facultate orice vor ei. Dacă vrei doar să treacă anii, să obții diploma, poți să faci asta la diverse facultăți. Unele, totuși, nu îți permit chiar toate absențele, mă refer aici la cele de profil militar, de medicină ș.a. Dacă vrei să înveți, există biblioteci universitare, reduceri de abonamente, simpozioane, multe legaturi și invitații la diverse acțiuni culturale. Dacă nu ai bani, există programe de Work and travel, joburi part-time și burse. Dacă nu îți place facultatea sau țara, poți să intri în programul Erasmus sau alte câteva zeci de platforme pentru schimb de experiență, disponibile la secretariatul universității.

Poate nu o să îți permiți un job full-time și o să fie ceva mai greuț cu banii, decât dacă te-ai fi angajat direct. Mulți găsesc un job bine plătit și renunță la facultate. Dar adevărul este că niciun salariu nu este suficient de mare pentru a justifica renunțarea la facultate. Trăim într-o societate în care liceul nu te specializează, nu îți oferă o direcție, dar, mai mult decât asta, nu te educă suficient. Am cunoscut o grămadă de oameni care abia la facultate au aflat cât de agramați erau. Întreaga atmosfera de studiu împreună cu cea de petrecere oferă exact energia de care ai nevoie pentru a face performanță. Alții vor merge plângând la mami și la tati că e gălăgie în cămin și că vor să stea singuri în garsonieră, cheltuind un salariu mediu doar pe chirie și mâncare. Tocmai atitudinea asta este greșită. Așa este, nu suntem într-o dictatură, să obligi pe cineva să stea în cămin, dar legăturile sociale și presiunile individuale dintr-un cămin, te ajută să fii mai atent, să găsești soluții la conflicte și să conlucrezi cu cei din jur.

III. Dacă termin o anumită facultate nu mai pot găsi job decât în domeniul respectiv

Am ales să studiez litere. Ai mei, dar și unii colegi de liceu, m-au întrebat: Și ce-o să ajungi? Profesor?

Asta este o aberație. Lucrurile studiate în facultate sunt specific făcute, într-adevăr, pentru un sistem funcțional de acum câteva decenii. Cu toate astea, angajatorii știu de problemă, și în mare parte nu fac diferențe la angajare. Pune-te în locul lor, ce ai prefera: un angajat cu studiile în domeniu, care a trecut prin facultate ca gâsca prin apă, sau un profesionist, cu alte studii, dar care lucrează foarte repede și bine?

IV. Experiențe ale altora:

1. Un foarte bun prieten nu a luat BAC-ul la matematică, și a plecat din țară pentru câțiva ani. Afacerile nu au mai mers atât de bine, iar, când s-a întors, s-a întâlnit cu un fost coleg de liceu, care i-a spus că a picat BAC-ul de câteva ori, dar acum e în anul al doilea la facultate. Când a aflat că și cel mai prost din liceu urmează să termine o facultate, s-a întristat pentru anii în care a fost plecat, s-a apucat să învețe, a luat BAC-ul și s-a înscris la facultatea de drept. După ce a terminat, nu a mai avut niciodată de a face cu nimic din ce a învățat acolo, în schimb, acum ușile i se deschideau pentru o multitudine de joburi, care până atunci îi erau inaccesibile.

2. Toate fetele, pe care le cunosc, care nu au fost la facultate, sunt casnice, iar în cel mai bun caz sunt casiere la benzinărie sau la KFC.

3. Un băiat, deși cu o situație precară, plecat dintr-un sat, a făcut toate cele posibile să învețe cât mai bine, să plece și din țară cu Work and travel, a fost chiar un deschizător de drumuri pentru frații mai mici, care i-au luat urma, iar acum se susține singur, ba chiar și pe părinți, și are tot viitorul înainte. Asta în condițiile în care restul colegilor de școală au ajuns la construcții în străinătate, șoferi de tir sau au rămas în sat, dar nici cei din liceu nu au reușit foarte multe.

4. Am avut în facultate o colegă, care a ieșit prima din promoție, ea fiind studentă la încă o facultate tehnică în același timp. A ajuns destul de departe, dar sunt cazuri rare. Două facultăți în același timp presupune foarte multă muncă, o disciplină și o capacitate intelectuală foarte mare.

V. Experiența personală:

După ce am terminat liceul, nu am mai vrut să aud de matematică. Motivațiile sunt în articolul Cum să îți alegi liceul?. Ce știam clar era că îmi plăceau scriitorii ruși, și aș fi renunțat la multe doar să învăț rusa suficient cât să îi pot citi în original. I-am spus asta fratelui meu, cu care mă consultam atunci. Ăsta este nivelul de pregatire profesională pe care ți-l asigură educația la noi: nici măcar nu știi ce e cu tine, ce vrei de la viață sau pe ce drum ar trebui să te îndrepți, așa că aștepți răspunsul de la altcineva, pentru că singur nu ești capabil să iei o decizie.

Am judecat mult situația. Nu aveam nici bani pentru înscrieri. Părinții s-au apucat să dezvolte casa prin împrumuturi, iar Boc abia le tăiase salariile (un sfert din veniturile totale ale casei, tata fiind îndatorat deja cu 70% din salariu). Astfel că ai mei parcă își făcuseră niște planuri diabolice de a mă sabota în așa fel încât să nu-mi permit nici măcar înscrierile. Sunt și scumpe al naibii, ce-i drept. Dar, în final, analizând, eu de matematică nu mai voiam să aud, geografia și istoria nu erau decât informații dintr-o carte, alte facultăți, gen teologie sau filosofie, erau prea voodoo shit. Așa că am ajuns la ideea inițială legată de rusă. „Aș putea să fac Drept sau Economie, iar în timpul liber să învăț rusa”. Fratele mi-a zis: „Nu merge. Dacă nu ești geniu, iar tu clar nu ești (halal încurajare), nu poți să studiezi mai mult decât ți se predă la facultate. Iar, dacă o să te concentrezi pe altceva, nu o să dai randament la nimic.”

L-am ascultat, am ales ce mi-a plăcut mie, iar ca plasă de urgență am adăugat și germana, ca limba secundară. Mi-am făcut un singur dosar, am aplicat și am intrat. Pot să spun că atât de motivat să învăț nu am fost niciodată, așa cum am fost în facultate. Pe lângă cele două limbi, pe care le învățam de la 0, am mai luat și un curs de greacă, de care m-am ținut jumatate din timpul facultății. Nu pot spune că am ajuns vorbitor nativ în niciuna din cele trei, dar per total a fost experiența de care am avut nevoie la nivel mental. Nu am învățat decât ce mi-a plăcut și când mi-a plăcut. Învățam materia de anul al treilea în primul an, și multe din cursuri erau ignorate pentru că mintea mea voia să învețe altceva. Pe deasupra, am avut profesori care au înțeles interesul meu sortat și diferit ierarhizat pentru subiecte și cărți, și nu m-au depunctat, ba chiar mă simțeam preferat, să nu mai menționez dezamăgirea pro-decanului, când la ultimul examen i-am spus că voi pleca din oraș și nu voi mai putea fi studentul lui. Mai apoi m-am mutat în București, am găsit un job în economie pe limba germană, și într-un fel s-au aliniat cunoștințele de matematică din liceu cu cele de limbă din facultate.

VI. Și totuși, ce facultate să aleg?

Singurul răspuns care contează: învață ce te face pe tine fericit. Dacă nu înveți ceva ce-ți place, vei renunța, sau poate va fi deja prea târziu și vei termina cu dezgust. Anii nu ii mai recapeți. Nu te gândi la bani și la posibilitățile viitorului, când vine vorba de liniștea ta. Jobul este ceea ce faci 9 ore pe zi. Când cineva se uită la tine, se uită prin prisma meseriei pe care o ai, iar, dacă ceea ce înveți sau ceea ce faci nu te face fericit, atunci vei duce o viață grea și plină de regrete. La final nu banii, ci liniștea îți aduce fericirea.