Poveste de dragoste (2015)

Filmul debutează cu întâlnirea dintre protagoniști într-o librărie. Aprilia, abia despărțită de un mare regizor, Paul, se lasă cucerită de violonistul Sebastian. Amandoi se descriu ca figuri dionisiace. Frumusețea, talentul și pasiunea lor îi prezintă ca inoportuni universului în care se află, în care doar banul, influența și interesul contează.

Ziceam la început de îndoiala în logica unor scene, dar, ca să nu dezvălui detalii pe pagina nepotrivită, am hotărât să le menționez aici: poliția locală nu are voie să amendeze sau să gonească dintr-o piață publică un artist. Actele artistice publice sunt un semn al democrației, iar donațiile făcute lor nu sunt considerate venituri impozitabile. Exprimarea artistică nu poate fi îngrădită în spațiile publice, decât sub reglementări legale bine conoscute și doar din motive temeinice: distrugerea de proprietăți prin desene, poluare fonica într-un spațiu destinat liniștii șamd. O altă idee falsă este cea prin care fix de Crăciun cei doi sunt amenințați cu evacuarea pentru neplata chiriei. În Romania pe timpul iernii, din cauza condițiilor climatice, este ilegală o asemenea decizie. Codul de Procedură Civilă la art. 896 prevede următoarele: „Nicio evacuare din imobilele cu destinație de locuință nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie și până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispozițiilor legislației locative, el și familia sa nu au la dispoziție o locuință corespunzătoare ori că debitorul și familia sa au o altă locuință corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată”. Desigur, mai sunt și alte lucruri greu de crezut, dar care țin strict de natura umană.

Frumusețea celor doi atrage privirile altora: proprietara garsonierei, șeful Apriliei, vecinii. Iar influențele acestora se răsfrâng asupra relației. Succesul lui Sebastian la nivel mondial, singura metoda prin care se poate întreține, este condiționat de timpul petrecut la vioara, care îi oferă mai puțin timp cu Aprilia, iar succesul ei ține strict de fostul iubit, Paul, un regizor cu renume, jucat chiar de regizorul cu renume, Alexandru Darie, care timp de 5 ani a fost președintele UE al teatrelor (din păcate acesta a murit în septembrie 2019 de ciroză). Anumite ipostaze ale celor doi în prezența admiratorilor proprii îi fac să fie geloși, lucru care duce la despărțirea lor fix de Crăciun (uau, cine ar fi crezut?). Orgoliul lui Sebastian este exacerbat, și duce la alungarea Apriliei. Despărțirea lor durează doar o noapte, lucru care nu apasă asupra dramatismului ca filmele americane, cât mai degrabă ca o copie kitsch. Iar sacrificiul tăierii părului (prin care Paul o umilește pe Aprilia), cel prin care trece Raluca Aprodu, îmi pare unul exagerat și inutil. Penitența ei nu doar că nu este necesară, dar îi poate strica și viitoarele șanse pentru alte roluri sau alte relații. Se exagerează reacțiile protagoniștilor. Dramatismul sperat nu își atinge limitele, intervenția lui Sebastian cu vioara nu este una realistică, dar filmarea tunderii este una profesionistă (păcat de scenariu).

Per total este un film, care merită căutat doar pentru actori, din comoditatea de a găsi ceva local de văzut cu familia de sărbători direct pe Netflix.

Pagini: 1 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un site web sau un blog la WordPress.com

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: