O să încep prin uimirea mea proprie: Uite, cât de mult seamănă actorul Jonathan Pryce cu Papa Francisc!
Nu credeam că o să mă prindă. În general producțiile foarte discutate sunt prea comerciale pentru gustul meu, dar atmosfera filmului chiar cucerește. Cred că un impact foarte mare l-a avut și faptul că anul acesta, practic cu doar 3 luni înainte, am fost și eu la Roma și am vizitat muzeele Vatican. Iar asta m-a făcut să empatizez destul de mult cu locurile, mai ales în timpul discuției avute între cei doi în Cappella Sistina. Acolo am petrecut cred că aproximativ 10 minute discutând despre anumite porțiuni din pictură, care păreau a fi ferestre sau sculpturi… Detaliile picturii sunt atât de impresionante, încât trăiesc încă cu incertitudini. 😅😅
Filmul inspiră o atmosferă liniștită, de mănăstire, deși s-a încercat condimentarea evenimentelor prin diverse aluzii nepotrivite și false: exilul lui Bergoglio din tinerețe, complicitatea Papei Benedict la acțiunile lui Marcial Maciel, logodna lui Bergoglio cu Amalia, campionatul mondial între Argentina și Germania, care s-a jucat, de fapt în 2014, nu 2012 etc.
Papa Benedict acuză public bătrânețea și durerile vârstei ca motive ale imposibilității sale de a conduce Biserica, pe când în realitate motivele sunt unele de natură organică. Filmul încearcă într-un mod criptic să dezbată și problematica internă a acestei decizii, care nu a mai fost luată de 600 de ani, dar probabil că încearcă și să se ferească de prea multe discuții, care și așa îi vor inunda pe producători, tematica asta având un public atât de numeros. Pentru detalii despre subiect, BBC a creat documentarul Inside the Vatican, în care, după niște scurgeri de informații din Vatican, au reușit să demascheze cazuri de corupție, pedofilie sau fapte inadecvate unor clerici de rang înalt. Stresul Papei Benedict la aflarea acestor informații, cum că persoanele cu care intra zilnic în contact erau capabile de fapte oribile, i-a dăunat cu atât mai mult cu cât treptat afla că întreg aparatul cu care lucra era putred. Succesorul său, deși cu un singur plămân, nefiind atât de slab de înger, a înlăturat cu claritate tot personalul acuzat de fapte care erau în neconcordanță cu regulile bisericești, și a oferit o nouă viziune asupra Bisericii, una modernă, care nu se ferește în a recunoaște chiar Teoria Evoluției.
Ideea filmului este, de fapt, transformarea Bisericii Catolice dintr-una rigidă și inflexibilă într-una flexibilă, care iartă, caută răspunsuri, și care unește în loc să dividă. Lucru care face simplu de observat că Vaticanul este doar o oglindire a Papei. O nouă mentalitate, deschisă spre înțelegere și integrare, a unui singur om face posibilă schimbarea la față a întregii comunități clericale.
Saptamanala 
Lasă un răspuns