De ce nu am bani?

Motivele pentru care nu ai bani pot fi diverse: pentru că nu îi strangi sau nu investești, poate pentru că ești mână spartă. Ce e clar e că sărăcia atrage dupa sine și mai multă sărăcie, după vorba „la omul sărac nici boii nu trag”.

Cu toții am ajuns, după o experiență neplăcută cu banca, fie ea personală sau a unui apropiat, să jurăm că nu vom mai apela niciodată la bancă. Prostii… Nu laud băncile, dar, din păcate, fără ele nu se mișcă nimic. Exact ca la Monopoly, unde banca aduce în joc banii, cu care poți achiziționa sau achita datorii, la fel și în realitate, banii sunt doar o convenție. Banca practic are o rezervă limitată a unei convenții… Odată cu introducerea digitalizării, limitarea aproape s-a desființat, iar banca deține practic o imensă grămadă digitală a unei convenții 😃. Ce îți dorești tu practic? Să ai mai mult din această convenție decât ai acum. 😂

Norma banilor în societate, valoarea banilor, prin lucrurile care pot fi împărțite unitar în monezi, este dată tot de jucătorii din societate. Faptul că tu nu ai bani este pentru că nu aduci valoare în societate. Ceea ce produci tu nu reprezintă în momentul dat ceva folositor. Dar veți spune: „Luciane, nu e așa, am colegi care vin cu Audi decapotabil la școală, în timp ce eu trebuie să iau autobuzul. Eu petrec foarte mult timp învățând în timp ce ei nu”. Da, dar lucrurile respective nu sunt dobândite prin propria putere, fiecare pleacă de la un anumit nivel. În timp ce tu te plângi că vii cu autobuzul, alții nici măcar asfalt la poartă nu au, sau ce mânca înainte de culcare. Niciodată bogăția adevărată nu este reprezentată prin starea ta financiară, ci prin potențialul tău financiar. Pe același principiu banca oferă credite, iar firmele își măresc capitalul prin atragere de investitori. Promisiunea și potențialul de a livra produse sau servicii, de a crește valoarea, stimulează economia, crește confortul și așteptările individuale, îndemnând la dezvoltarea unei societăți mai bune. O societate mai bună îți oferă și ție un trai mai bun și un grad mai ridicat de convenție. Practic altruismul nu este antonimul, ci cea mai pură definiție a individualismului.

A fi angajat nu este pentru toată lumea, iar în unele localități nu există joburi în anumite domenii. Unii au rămas fără slujbă la o vârstă la care ei nu mai reprezintă o forță de muncă competitivă. În cazul acesta omul își deschide propria firmă, iar dacă pentru ceea ce știi tu să faci nu există o piață de desfacere în zonă, poate trebuie să găsești o metodă de livrare sau să îți schimbi orientarea, să oferi altceva, poate ceva nou, de care nu știam că am nevoie, pe principiul „Uite, un pix. Acum încearcă să îmi vinzi pixul.” din filmul Wolf of Wall Street.

Ceea ce știi sa faci, ideile pe care le ai și abilitățile nu sunt doar ale tale, sunt ale tuturor. A apărut un virus. Fiind închise afacerile pentru 2 luni, bogăția din conturi dispare. Nu îți mai permiți casco, din greșeală lovești Audi-ul ăla decapotabil și nu îți mai permiți să îl repari. Afacerea de familie dobândită de la tata se duce pe … apa sâmbetei. Ceea ce știi sau nu să faci te poate salva sau băga de tot în groapă. Oamenii de succes au avut noroc, dar nu au depins niciodată de el. Mai multe informații despre subiect se găsesc în cartea lui Peter Thiel și Blake Masters: Zero to One.