În context fonetic, to este omofon cu two, adică 2. Titlul poate fi chiar un joc de cuvinte: 0 2 1, dar filozofic, așa cum a fost și proiectat, tilul reprezintă chintesența creației: din nimic să faci ceva. Restul numerelor nu mai au importanță, sunt doar repetiții ale lui 1, simple copii. Dar nici nu te poți aștepta la mai puțin din partea unui student de filosofie de la Stanford. Deși Peter Thiel a terminat Filosofia, este un multimiliardar, care a creat mai multe companii de succes, fiind pe prima pagină din Forbes.
Cartea De la zero la unu reprezintă prin forma ei fix ceea ce predică și cucerește încă de la prima pagină. Anti-procrastinarea nu e o idee nouă, ci felul de a aborda situația este inovativ: dacă tu nu îți folosești creativitatea acum, poate mai incolo să fie prea târziu, iar fix lipsa ta de acțiune poate reprezenta pedepsirea lumii și privarea omenirii de viitor si de evoluție, de aceea și subtiltlul cărții este Notes on Startups, or How to Build the Future, în traducere: Note despre Startup, sau cum să construiești viitorul.
El abordează o temă foarte importantă: educația actuală, care este depășită, care pune accent pe tehnologie veche, deja existentă, nu pe inovație, care nu învață copiii să gândească pe cont propriu, ci să se blocheze pe competiții inutile bazate pe note. Pe aceste studii ei plătesc sute de mii de dolari petru a deveni niște simpli conformiști. Aceștia se trezesc terminând școala și, aruncați fiind în societate, nu își pot găsi un rol în evoluția umanității și a tehnologiei, practic acel progres vertical de la 0 la 1. Ca un bun observator al omului, al calităților lui și al valorii pe care o poate aduce atât într-o companie, cât și în societate, Thiel a dezvoltat o metodă simplă și eficientă de filtrare a angajaților la interviu. A lucrat la formularea unei întrebări, care să evoce personalitatea individului și care să demonstreze în același timp, dacă este apt sau nu pentru job: „What important truth do very few people agree with you on?” (trad. Cu care adevăr important doar foarte puțini oameni îți dau dreptate?). El aduce în vedere și faptul că, deși s-ar găsi indivizi capabili să depășească handicapul educației învechite, aceștia cel mai probabil nu vor avea curajul să facă ceva. Iar cei care vor avea și geniul și curajul să facă ceva, se vor lovi de piedicile lui Cum?. Iar aici Thiel oferă soluții, atenționări și exemple pro și contra.
O companie trebuie să pună accent pe tehnologie și pe distribuție. Compania pentru a fi una de succes nu trebuie să fie o copie a uneia precedente, ci trebuie să fie unică. Unic înseamnă monopol, monopolul este singura varianta acceptabilă a unei companii de succes, iar pentru asta trebuie să fie preferată înaintea altora. Pentru a ajunge aici compania trebuie să facă dezvoltări incrementale. O companie nouă care aduce avantaj de 30% sau chiar de 100% în fața unei companii de monopol deja existente, cel mai probabil nu va avea succes. Diferența trebuie să fie de minim 10 ori sau să aibă o abordare diferită, adică motivele firmelor să fie diferite, ex: PayPal vs Visa.
Ca principii de bază se subliniază că este mai bine să riști prin curaj, să ai chiar și un plan prost, decat niciunul, să eviți piața competitivă pentru că distruge profiturile, și să pui accentul pe vânzări la fel de mult cât și pe produs.
Găsim în carte Monopolul ca temă principală, și chiar soluții pentru a-l atinge: păcălirea mediei prin dezvoltarea mai multor sectoare de activitate, care să mascheze monopolul pe anumite piețe, sau crearea unui renume viral, în locul unor reclame plătite, acordarea de credite, vouchere și cucerirea clienților, sau chiar contopirea cu concurența – ex : PayPal cu X.com. Pe cât de rău este un monopol pentru societate, pe atât este și de necesar, pentru că oferă o specializare în domeniu. Pe când companiile în rivalitate egală pe piață își fură clienții una alteia, luptând pentru supraviețuire și făcând concesii la calitate pe cheltuiala clientului, un monopol nu se îngrijorează de pâinea zilei de mâine, având toate condițiile necesare pentru a inova și a aduce lucruri noi și mai bune: „Monopoly is the condition of every successful business”(trad. Monopolul este condiția fiecărui business de succes).
Așa cum primul pas în orice călătorie se face cu dreptul, așa și o companie trebuie să meargă bine încă de la început:<<“Thiel’s law”: a startup messed up at its foundation cannot be fixed>> (trad. „Legea lui Thiel”: un startup greșit la fondarea sa nu poate fi reparat). Pentru a-și asigura monopolul, compania trebuie să fie axată pe o piață asupra căreia să își poată exercita complet controlul, una de dimensiuni reduse, ca abia mai apoi să se poată extinde. Plănuirea fiecărui pas pe o perioada mai lungă este singura metodă de a reuși. Norocul joacă și el rolul său, dar niciodată nu este motivul pentru care o companie este de succes, altfel Steve Jobs, Jack Dorsey sau Elon Musk nu ar fi creat multiple companii de miliarde de dolari. Autorul chiar insistă puțin pasiv-agresiv: „If you believe your life is mainly a matter of chance, why read this book?” (trad. Dacă ești de părere că viața ta este în mare parte doar o chestiune de întâmplare, atunci de ce mai citești cartea asta?) și „once you think you’re playing the lottery, you’ve already psychologically prepared yourself to lose”(trad. odată ce ești de părere că joci la loterie, deja te-ai pregătit psihologic să pierzi).
Pornind de la ideea în care elevilor li se predau de toate pentru toți, tone de cunoștințe din toate domeniile, neținând cont de faptul că cea mai mare parte din aceste cunoștințe nu le va folosi niciodată la nimic, la fel și compania trebuie sa fie axată pe piețe specifice, cu o variație mică. O multitudine de unghiuri ale firmei cere o atenție sporită și investiții diluate, care vor secătui resurse importante pentru un startup. Totul trebuie simplificat, echipa de conducere trebuie să fie cât mai mică posibil pentru a evita eventuale neînțelegeri, iar directorul ar trebui să aibă un salariu mic, și chiar și bonificațiile ar fi de evitat. Un salariu mare l-ar pune în poziția în care nu ar mai fi interesat de dezvoltarea și bunăstarea companiei. O metodă mai bună de a fi impulsionat să lucreze în interesul firmei ar fi să i se ofere în schimb acțiuni, ale căror valoare va demonstra competența directorului de a proiecta pe o perioadă îndelungată dezvoltarea firmei. Definirea firmei și cea a pieței în care va acționa nu sunt suficiente, definirea rolului fiecărui membru în companie este iarăși foarte important în evitarea conflictelor.
Altă problemă ar fi tehnologizarea joburilor cu dihotomia între: cât de bine și ieftin ar fi să tehnologizăm totul și câte persoane vor rămâne fără locuri de muncă. Iar această problemă provine iar din educația, care produce un ocean de muncitori doritori să își păstreze joburile plictisitoare și repetitive, doar din comoditatea de a nu învăța ceva nou: „computers are tools, not rivals”(trad. calculatoarele sunt unelte, nu rivali), „Better technology in law, medicine, and education won’t replace professionals; it will allow them to do even more” (trad. Tehnologia mai bună din drept, medicină și educație nu va înlocui profesioniștii; ba chiar le va permite să facă mai multe lucruri). Desigur, trebuie să avem în vedere și evoluția tehnologiei pentru ca aceasta să nu ducă la creare unui Skynet, ci la dezvoltarea unei simbioze între om și mașină.
În final Thiel este de apreciat nu doar pentru că vorbește deschis despre lucruri învățate de el din experiență, ci pentru că dorința lui adevărată de a contura o lume mai bună este dovedită de Fundația Thiel, unde tinerii pot lucra pentru dezvoltarea tehnologiei și plănuirea viitorului, și să pună accent pe învățare, nu pe școală.
Saptamanala 
Lasă un răspuns